Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră tăcută a istoriei și continuității culturale sub forma EkoGroup Vila

Într-un București al interbelicului, când granițele dintre spațiul public și cel privat se construiau cu grijă, iar arhitectura vorbea un limbaj tacit al puterii și al responsabilității, casa lui Gheorghe Tătărescu de pe Strada Polonă 19 devine un mărturisitor discret al unei epoci complexe și tulburi. Spațiul, cu o prezență modestă dar atent proporționată, poartă în zidurile și detaliile sale semnele unei culturi politice în care restricția era o virtute și puterea se exprima prin echilibru. Trecutul acestui loc, împâslit de tensiuni și compromisuri, dar și de gesturi subtile de cultură și silențioasă demnitate, regăsește astăzi o formă contemporană în EkoGroup Vila, un spațiu care nu uită, ci conservează memoria ca pe o resursă vie.

Casa Gheorghe Tătărescu: spațiu al memoriei politice și culturale în Bucureștiul interbelic și postmodern

Gheorghe Tătărescu nu este numai o figură controversată a politicii românești dintre cele două războaie mondiale și imediat postbelic, ci și omul al cărui spațiu domestic reflectă subtil dialectica puterii și a încrederii în funcția publică. La Strada Polonă 19, această vilă interbelică s-a impus ca un refugiu sobru, dar rafinat, o ilustrare a unei culturi elitelor care nu căuta opulența ci echilibrul. Trecerea de la reședință prim-ministrială la EkoGroup Vila în zilele noastre este o poveste de continuitate în care trecutul architectural și social nu este întrerupt, ci transpus într-un context cultural contemporan atent și responsabil. Casa Tătărescu se reintegrează astfel nu prin ecranarea memoriei, ci prin punerea ei în circulație, edificând un echilibru între respectul pentru istorie și nevoia de actualitate.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Contează să suprapunem pe harta istorică nu doar fracturile politice, ci și cultura personală a lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), arhitectul discret al unor guvernări marcate de pragmatism și ambiguități. Jurist de formație, discipol al Parisului și al rigorii democratice prin vot universal, Tătărescu s-a ancorat încă de tânăr în idealurile unei reprezentări parlamentare reale, combătând „minciuna electorală” ce risca să facă din parlament un simulacru. Parlamentar din 1919, ministru de Interne în anii 1920, premier sub Carol al II-lea în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), el a traversat răsturnările din epoca interbelică cu un ton uneori auster, iar mereu precaut. Spre deosebire de colegii săi care își exhibau puterea în ziduri monumentale sau gesturi grandilocvente, Tătărescu a ales o doză de sobrietate și o anumită etică a datoriei – „nu-mi recunosc niciun merit deosebit, mi-am făcut datoria” – care se oglindesc în spațiul casei sale.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii temperate

Casa de pe Strada Polonă nu este o vilă impunătoare, ci o construcție cu scară modestă, dar impecabil proporționată – o expresie materială a unei culturi politice în care puterea se legitima nu prin amploare, ci prin functionalitate și decență. Biroul premierului, plasat la entre-sol, cu acces lateral discret și încorporat în spațiul domestic, ilustrează cel mai bine filosofia că guvernarea trebuie să fie „organizată” de spațiul privat, nu să-l aservescă. În această încăpere de mici dimensiuni, dar cu o gravitate impozantă, s-au luat decizii ce au modelat destinul României, fără să se transforme într-un altar al puterii etalate.

În familie, Arethia Tătărescu juca un rol care transcendea statutul de soție a unui politician activ. Discreția ei ascundea o prezență artistico-culturală delicată, implicată în binefaceri și în renașterea meșteșugurilor tradiționale, precum și într-un efort cu ecouri profunde – sprijinul pentru ansamblul monumental Brâncuși de la Târgu Jiu. Această sensibilitate s-a reflectat în fiecare colț al casei, de la grădina evocatoare a Balcicului până la detaliile artistice și arhitecturale care evită orice formă de ostentație inutilă.

Arhitectura Casei Gheorghe Tătărescu: mediteranean și neoromânesc în echilibru

Proiectul arhitectural este un dialog între influențe mediteraneene și specificul neoromânesc, cu o compoziție care evită simetria rigidă în favoarea unui echilibru viu. În conceperea acestei vile interbelice au fost implicați arhitecții Alexandru Zaharia și asociatul său Ioan Giurgea, ale căror planuri evoluează între 1934 și 1937 adăugând profunzime și rafinament proiectului inițial.

Portaluri sculptate în spirit moldovenesc
Coloane filiforme variate, dar integrate armonios
Șemineul cu absidă neoromânească realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși
Feronerie din alamă patinată, cu influențe medievale
Parchet din stejar masiv cu nuanțe variate, înalte standarde meșteșugărești

Interiorul dezvăluie o arhitectură a proporțiilor și o mentalitate în care spațiul este organizat cu o logică a ierarhiilor sociale și funcționale: o sufragerie liberă, luminată generos, deschisă spre grădina de inspirație balcanică, bucătăria separată la entre-sol pentru a menține sfera reprezentării neatinsă, camere private întinse la etaj. Aici, fiecare detaliu vorbeste despre o cultură a disciplinei estetice, fără excese. Șemineul conceput de Milița Pătrașcu este o adevărată punte între modernism și tradiție, repus recent în valoare ca element simbolic al acestui patrimoniu.

Arethia Tătărescu și dimensiunea culturală a casei

În umbra biografiei publice a soțului, Arethia a marcat decisiv caracterul casei și al familiei. Sprijinind arta și binefacerea, ea a vegheat pentru ca decorul și arhitectura să nu cadă în opulență, reflectând o eleganță temperată, dublată de o solidaritate discretă față de valorile culturale ale timpului. Acest rol, adesea trecut cu vederea, conferă astăzi un strat interpretativ suplimentar pentru Casa Tătărescu, care devine astfel o matriță a unei elite în care cultura și puterea coabitau fără să se sufoce reciproc.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

După 1947, odată cu căderea politică a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea regimului comunist, casa, privită ca simbol al elitei interbelice, intră într-o perioadă de marginalizare și degradare. Naționalizarea și redistribuirea funcțiunilor au rupt legătura spațiului cu identitatea sa originară. Finisajele rafinate au fost supuse unor intervenții administrative, adesea lipsite de sensibilitate, grădina a pierdut din expresivitate, iar relația armonioasă dintre interior și exterior s-a rupt. Astfel, Casa Tătărescu a devenit, precum multe spații similare, un depozit al unei lumi istoric-excluse, mute și vulnerabile.

Intervenții post-1989: controverse și căutări de reconstrucție

Tranziția postcomunistă nu a adus o reabilitare liniară; dimpotrivă, au fost ani caracterizați de intervenții contradictorii, dintre care unele, precum deschiderea unui restaurant de lux, au generat critici severe din partea comunității culturale și a arhitecților. O perioadă tulbure a accentuat fragilitatea patrimoniului, scoțând în evidență provocările gestionării memoriei într-un context de readaptare socială și economică.

Ulterior, eforturi de restaurare mai riguroase, asumate de o companie britanică, au urmărit revenirea la planurile originale ale lui Zaharia și Giurgea, reintegrând detaliile artistice și proporțiile autentice. Această etapă a reprezentat o etapă de reparație a sensurilor culturale și arhitecturale pierdute, sugerând o maturizare în felul în care patrimoniul interbelic este abordat și protejat.

Revenirea EkoGroup Vila: o continuitate atentă, nu o ruptură

Astăzi, spațiul este cunoscut ca EkoGroup Vila, o denumire ce marchează fără să șteargă trecutul. Vila este integrată în circuitul cultural printr-un program de acces organizat și controlat, reflex al respectului față de identitatea sa complexă. Nu este nici muzeu înghețat, nici simplă rețea funcțională; este un spațiu viu care poartă în ziduri întreaga cronică a interbelicului, a rupturii comuniste și a încercărilor postdecembriste de reconstrucție. Dincolo de pereți, parchetul din stejar, feroneria patinată, absida șemineului și biroul discret al prim-ministrului rezonează cu o lecție esențială despre responsabilitatea prezentului în fața memoriei.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Politician român influent al perioadei interbelice și imediat postbelice, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost prim-ministru în două mandate, membru marcant al PNL și un actor esențial în configurarea politicii interne și externe a României între cele două războaie mondiale și în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial.
Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, este o personalitate distinctă, din alt secol și domeniu, decât pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al sec. XIX.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Vila este un exemplu timpurie de arhitectură interbelică bucureșteană, caracterizată printr-un echilibru între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în configurarea casei?
Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, a fost beneficiara oficială a proiectului, implicându-se discret, dar decisiv, în păstrarea echilibrului estetic și a unității culturale a locuinței, reflectând preocupările sale față de artă, binefacere și tradiție.
Care este funcția actuală a clădirii?
În prezent, casa funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, care conserva patrimoniul arhitectural și istoric al locului, valorizându-i memoria și oferind publicului prilejul unei explorări nu doar estetice, ci și istorice.

Intrarea în această vilă este o invitație la parcurgerea unui secol tumultuos al României prin intermediul unui spațiu care nu tace, ci povestește prin materialele și proporțiile sale. Este o experiență care îmbină arta, istoria și politica într-o reflecție atentă despre etica funcției publice și fragilitatea memoriei în spațiul construit. Vă invităm să descoperiți această continuă punte între trecut și prezent, accesând detalii și disponibilitate pentru programare și vizite private, unde fiecare colț al acestei case redă ecouri discrete ale unei epoci și ale unui om.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.